ACCIDENT DE SCUFUNDARE

eveniment fortuit, specific scafandrilor, provocat in conditiile lucrului la presiune ridicata.

ADANCIMEA SCUFUNDARII

este adancimea maxima atinsa in cursul scufundarii, rotunjita la un multiplu de 3 metri imediat superior.

AMESTEC RESPIRATOR

compozitie gazoasa omogena, formata din unul sau doua gaze neutre si oxigen, utilizata pentru respiratia scafandrului.

ANOXIA

reprezinta scaderea oxigenarii tesuturilor corpului omenesc sub valorile normale fiziologice. Anoxia poate fi provocata fie de lipsa oxigenului in amestecul respirator, fie de reducerea debitului sanguin, fie de diminuarea capacitatii hemoglobinei de a transporta oxigenul.

APARAT DE RESPIRAT SUBACVATIC

ansamblu de componente ale echipamentului de scufundare care permite scafandrului sa respire sub apa. Ele pot fi autonome sau neautonome.

APNEE

oprire voluntara a respiratiei. Durata apneei depinde de toleranta subiectului la lipsa de oxigen si surplus de dioxid de carbon, de capacitatea sa pulmonara, de efortul depus, de temperatura ambianta, etc.

AUTONOMIE

proprietatea unui sistem de a functiona liber, fara legaturi de dependenta sau realimentari. Autonomia poate fi functionala, temporala sau spatiala. Deseori, cele trei tipuri se interconditioneaza, determina o anumita posibilitate de utilizare a sistemului respectiv. De exemplu, un scafandru este autonom functional cand nu are nici o legatura materiala (tub, parama, cablu telefonic, etc.) cu suprafata. Temporal, autonomia sa depinde de capacitatea buteliilor. Acelasi lucru se poate spune si despre autonomia spatiala, cu mentiunea ca autonomia pe verticala este limitata si de o serie de restrictii fiziologice sau fizice. In mod asemanator, un submersibil are o autonomie spatiala (raza de actiune), temporala (durata maxima a unei submersii) si functionala (capacitatea de evolutie in imersiune).

BAROTRAUMATISM

accident de scufundare ce survine ca urmare a dezechilibrului baric dintre unele cavitati pneumatice ale corpului uman si mediul exterior.

BEND

denumire consacrata pentru durerile osteo-artro-musculare cauzate de expansiunea bulelor de gaze ce apar in cazul bolii de decompresie.

BETIA ADANCURILOR

stare de euforie, asemanatoare betiei alcoolice, produsa de respiratia aerului la presiune relativa de peste 6 bari. Sinonim cu narcoza azotului.

BOALA DE DECOMPRESIE

afectiune caracteristica muncii sub presiune, care survine ca urmare a formarii unor bule de gaz in tesuturile organismului uman in cursul unor decompresii prea rapide. Se intalneste atat la scafandri cat si la muncitorii chesonieri. Sinonim cu : rau de cheson, boala de decompresie, embolie gazoasa.

CAGULA

parte a costumului umed de scufundare destinata izolarii termice si protectiei capului scufundatorului.

CAMERA HIPERBARA (BAROCAMERA)

incinta rezistenta la presiune in care se efectueaza scufundari simulate (teste, antrenamente, experiente medicale, tratamente, etc.) sau reale, se probeaza aparate, etc. Turela de scufundare, barocamera, casa submarina sunt considerate camere hiperbare.

CASCA DE SCAFANDRU

componenta principala a echipamentului de scufundare al carei rol este de a asigura scafandrului vizibilitate sub apa, respiratia (eventual recuperarea gazului expirat), comunicatiile cu suprafata si protectia capului.

CALAUZA

parama de legatura între scafandrul aflat sub apa si persoana de la suprafata, care-i acorda asistenta.

CENTURA DE LESTARE

componenta a echipamentului de scufundare utilizata pentru micsorarea flotabilitatii scafandrului. Datorita costumului de neopren, scafandrul are o flotabilitate pozitiva care trebuie redusa prin adaugarea unor greutati – de regula confectionate din plumb – insirate de cele mai multe ori pe o centura.

COD DE SEMNALE SI SEMNE

sistem de semnale si semne conventionale care servesc la transmiterea unui mesaj. Semnele sunt alcatuite dintr-o serie de gesturi semnificative, iar semnalele dintr-o succesiune anumita de tractiuni in parama calauza. Atat semnele cat si semnalele trebuie sa fie simple si neconfundabile cu gesturile sau tractiunile normale de lucru.

DETENTOR

aparat de respirat subacvatic care reduce presiunea gazul din butelie la presiunea mediului exterior. Exista doua categorii principale de detentoare :
1. cu o singura treapta, la care gazul din butelie este eliberat la presiunea mediului ambiant;
2. cu doua trepte, prima treapta reduce presiunea gazului din butelie la 8-10 bari,  iar a doua treapta reduce presiunea de 8-10 bari la cea a mediului ambiant.

DURATA SCUFUNDARII

este timpul scurs intre inceputul scufundarii si inceputul ridicarii spre suprafata.

ECHILIBRARE

operatiune de egalizare a presiunii intre doua incinte.

ECHILIBRAREA URECHILOR

operatiune de egalizare a presiunii din urechea medie cu cea exterioara prin trompa lui Eustachio. Echilibrarea urechilor poate avea loc spontan sau prin deglutitie, miscari ale maxilarului inferior, manevre speciale (Valsalva, Toynbee) , etc.

ECHIPAMENT DE SCAFANDRU

totalitatea pieselor principale si a accesoriilor cu care este dotat scafandrul in vederea efectuarii in bune conditii a scufundarilor.

EFORT RESPIRATOR

travaliu ventilator efectuat in mod reflex de om pentru savarsirea actului respirator. Efortul respirator depinde de volumul de gaz vehiculat, de densitatea si vascozitatea lui, precum si de rezistenta cailor respiratorii la fluxul gazos. Odata cu marirea presiunii amestecului respirat sporesc atat densitatea cat si vascozitatea acestuia, ducand la o crestere importanta a efortului respirator. Fata de aceasta situatie, organismul se adapteaza spontan printr-o marire a amplitudinii si o diminuare a frecventei respiratiei, astfel ca efortul sa fie minim.

ETANSEITATE

proprietatea unui costum, aparat, recipient , etc. de a nu permite intrarea apei.

FLOTABILITATE

proprietatea unui corp de a pluti la suprafata apei sau la o anumita adancime. Flotabilitatea este data de diferenta dintre forta de impingere arhimedica si greutatea proprie.

HELIOX

amestec respirator sintetic format din heliu si oxigen. Helioxul se foloseste în scufundarile la mare adancime. Utilizarea lui elimina efectul narcotic al azotului si hiperoxia (prin alegerea unui procentaj de oxigen adecvat).

HIPERBAR

aflat la o presiune superioara presiunii atmosferice.

HIPERCAPNIE

exces de dioxid de carbon in sange. Cunoasterea efectelor hipercapniei are o mare importanta in asigurarea conditiilor de viata si de lucru in incinte hiperbare, barocamere, chesoane, submersibile, etc. Hipercapnia poate fi acuta, atunci cand presiunea partiala a dioxidului de carbon depaseste 0,015 bar, iar durata este relativ scurta, sau cronica, sub 0,015 bar, insa durata este indelungata. Hipercapnia acuta actioneaza asupra respiratiei si circulatie, ca si asupra sistemului nervos, functie de tipul respiratiei subiectului. Hipercapnia cronica, mai putin periculoasa, constituie mai degraba o adaptare a organismului la conditiile respirarii unui amestec cu o proportie ridicata de dioxid de carbon.

HIPEROXIE

cresterea nivelului de oxigen în amestecul respirator. Se considera hiperoxic un amestec care contine oxigen la o presiune partiala mai mare de 0,40 bar.

HIPERVENTILATIE

manevra respiratorie constand intr-o serie de respiratii profunde si expiratii fortate, in scopul ventilarii cat mai bune a plamanilor. Hiperventilatia prelungeste considerabil perioada in care un om poate sa-si tina respiratia, fiind practicata de toti scufundatorii in apnee. ATENTIE – poate duce la pierderea cunostintei.

HIPOXIA

scadere a nivelului de oxigen in amestecul respirator. Se considera hiperoxic un amestec care contine oxigen la o presiune partiala mai mica de 0,17 bar. Hipoxia conduce la lipsa de oxigen in organism.

INTERVAL

timpul scurs intre doua scufundari succesive, respectiv intre iesirea din apa de la prima scufundare si intrarea in apa pentru efectuarea celei de-a doua.

INTERVALUL DE SCUFUNDARE

este timpul scurs intre iesirea dupa o scufundare si inceputul unei noi scufundari.

JUG

piesa de fixare, rapid demontabila, a detentoarelor sau a racordurilor flexibile ale compresoarelor, de buteliile de scufundare.

LESTARE

operatiune de ingreunare voluntara pentru obtinerea unei flotabilitati neutre.

MANEVRA TOYNBEE

operatiune efectuata de scafandri pentru a-si echilibra presiunile pe cele doua fete ale timpanului, constand în miscari de deglutitie , cu narile blocate si gura închisa.

MANEVRA VALSALVA

operatiune executata de scafandri pentru echilibrarea presiunii din urechea medie constand intr-o incercare de suflare fortata a aerului pe nas, cu narile blocate.

MANIFOLD

ansamblu de piese de racordare, garnituri, tevi si robinete care realizeaza unirea etansa a doua sau mai multe butelii de scufundare. Manifoldul contine , de cele mai multe ori si sistemul de rezerva al buteliilor.

MASCA FACIALA

componenta principala a echipamentului de scufundare avand rolul de a asigura scafandrului vizibilitate sub apa, respiratia, recuperarea gazului respirat si comunicatiile cu suprafata.

MUSTIUC

piesa de cauciuc aflata in componenta detentoarelor sau a tuburilor de respirat, pe care scafandrul o tine in gura, asigurandu-se astfel etansarea fata de mediul exterior.

NARCOZA AZOTULUI

starea de euforie, asemanatoare betiei alcoolice, produsa de respiratia aerului la presiune relativa de peste 6-8 bar. Sinonim cu betia adancurilor.

NEOPREN

material sintetic, suplu, elastic si foarte bun izolator termic din care se confectioneaza costumele de scufundare.

NITROX

amestec respiratoriu sintetic format din azot si oxigen. Aerul poate fi considerat un amestec binar de azot si oxigen. În scufundarea autonoma la mica adancime se folosesc uneori, în  vederea scurtarii palierelor de decompresie si a maririi confortului respirator .

NIVEL DE LUCRU

este notiunea caracteristica, in mod deosebit, scufundarii in saturatie si reprezinta adancimea la care se efectueaza lucrul efectiv sub apa. Datorita faptului ca timpul petrecut la nivelul de lucru este redus, presiunea partiala de oxigen este mai mare decat la nivelul de viata.

NIVEL DE VIATA

este notiunea caracteristica scufundarilor in saturatie si reprezinta nivelul presiunii amestecului respirator din barocamerele de odihna a scafandrilor intre doua scufundari pentru lucru sub apa. La aceasta adancime ei isi petrec o mare parte din timp, se hranesc, se odihnesc, etc. Presiunea partiala de oxigen este mentinuta la 400 mbar. Diferenta dintre nivelul de lucru si nivelul de viata este de 10-15 metri, stabilita in asa fel incat urcarea intre nivele sa nu necesite o perioada de decompresie importanta (este indicata numai o viteza de urcare destul de rapida).

NORMOXIE

situatie in care presiunea partiala a oxigenului dintr-un amestec respirator se afla in limite normale fiziologice. Un amestec respirator este normoxic daca  oxigenul are presiunea partiala cuprinsa intre 0,17 si 0,40 bar, intre aceste limite nu apar modificari fiziopatologice ale organismului, indiferent de durata respirarii amestecului respectiv.

OXIGEN

element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezinta o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil in procesul respiratiei. Respirat la presiune ridicata are un efect toxic asupra organismului.

PALIER DE DECOMPRESIE

oprire a scafandrilor la o anumita adancime, prevazuta in tabelele de decompresie. Palierele de decompresie sunt caracterizate de timpul de stationare, de adancimea si gazul necesar a fi respirat.

PERIOADA DE SATURATIE

este timpul necesar pentru ca tesuturile sa dizolve jumatate din cantitatea totala de gaz inert din amestecul respirator la o presiune data.

PLACAJ

lipirea costumului de scafandru pe corp si/sau a mastii pe figura, odata cu cresterea adancimii.

PROFUNDIMETRU

instrument de masura, purtat de scafandru, care indica adancimea de scufundare. Profundimetrul este de fapt un manometru gradat in metri coloana de apa.

REDUCTOR DE PRESIUNE

aparat care reduce presiunea gazului.

RESPIRATIE

proces fiziologic complex prin care se realizeaza schimbul de gaze dintre organism si mediu. Desi respiratia este un act reflex, scafandrul trebuie sa-si impuna un anumit ritm respiratoriu. Ritmul respiratoriu presupune frecventa si amplitudine diferite, functie de adancimea de scufundare.

REZERVA

dispozitiv de siguranta, inclus in manifoldul buteliilor de scufundare, care opreste treptat debitul de aer cand presiunea scade sub o anumita valoare (20-30 bari). Aerul ramas, suficient pentru iesirea la suprafata, este pus la dispozitia scafandrului, avertizat fiind de iminenta epuizarii rezervei respiratorii, prin actionarea unei tije.

SATURARE

fenomen de dizolvare a unui gaz intr-un tesut al corpului uman. Saturarea se produce ca urmare a unei diferente dintre presiunea partiala a gazului neutru la nivel alveolar si cea la nivelul tisular. Fiecare tesut are propria sa viteza de saturare.

SATURATIE

este un fenomen fizic caracteristic tuturor scufundarilor si reprezinta starea limita de dizolvare a unui gaz intr-un tesut al corpului uman, functie de perioada de saturatie a tesuturilor. Se spune despre un tesut ca este saturat cand a dizolvat cantitatea maxima de gaz inert la o presiune data. Saturarea diferitelor tesuturi are loc cu viteze diferite, insa dupa un timp suficient de lung (peste 12 ore) se considera ca toate tesuturile s-au saturat.

SCUFUNDARE

actiune de patrundere sub apa. Functie de adancimea de lucru, scopul urmarit, mediul de evolutie, echipamentul folosit, s-au cristalizat mai multe metode de scufundare: in apnee, in incinte rezistente la presiune, autonome, cu narghilea, in echipament scafandru greu, cu turela deschisa, in chesoane uscate submerse, de la bordul submersibilelor, in saturatie, simulata.

SCUFUNDAREA IN MEDIU USCAT

este operatiunea de presurizare a scafandrilor in barocamere.

SCUFUNDARE IN SATURATIE

este scufundarea in care scafandrii sunt presurizati in barocamere pana la presiunea corespunzatoare adancimii de lucru (timp in care tesuturile acestora se satureaza cu gazul respirat), apoi sunt transportati la aceasta adancime cu mijloace imersibile (turela, submersibil, etc.), de cel mult doua ori pe zi, pana la terminarea lucrarii, dupa care se executa decompresia dupa un procedeu bine stabilit.

SCUFUNDARE SUCCESIVA

este scufundarea autonoma efectuata intr-un interval mai mic de 6 – 8 ore.

SCUFUNDARE UNITARA

este scufundarea in care scafandrul patrunde in apa, executa o anumita activitate si apoi revine la suprafata (presiunea atmosferica), respectand un anumit procedeu de decompresie. In aceasta tehnologie, ciclul  lucru sub apa – decompresie este unitar, fazele decurg una dupa alta.

SCUFUNDATOR

persoana care se scufunda. Termenul este folosit, de obicei, pentru cei care patrund sub apa fara echipament special.

SCUTER SUBACVATIC

vehicul autopropulsat care serveste la remorcarea sub apa a scafandrului autonom.

SISTEM DE SCUFUNDARE

instalatie complexa montata la bordul navelor, pe platforme petroliere ,etc., conceputa pentru efectuarea in siguranta a scufundarilor la mare adancime.

SUBACVATIC

aflat sub apa sau referitor la mediul de sub apa.

SUBVESMANT

lenjerie de corp din lana sau bumbac utilizata pentru protectia termica a scafandrilor care folosesc costume etanse de scufundare.

SUPAPA DE HELIU

dispozitiv de evacuare a heliului infiltrat in ceasurile scafandrilor de mare adancime.

SUPAPA NON-RETUR

supapa care permite trecerea unui fluid printr-o conducta doar intr-un sens. Se utilizeaza ca sistem de siguranta in circuitele de alimentare a scafandrilor, pentru a impiedica depresurizarea costumelor in caz de rupere accidentala a furtunului.

SUPRAPRESIUNE PULMONARA

accident de scufundare survenit ca urmare a destinderii gazelor blocate in plamani peste limita de elasticitate a acestora  in timpul ridicarii la suprafata. Daca unui scafandru care urca la suprafata ii este impiedicata expiratia (oprire voluntara, reflexa sau spasm glotic), volumul de gaz continut in plamani va creste odata cu scaderea presiunii, dilatand toracele. Continuand urcarea, se va atinge limita de elasticitate, dupa care apar leziuni, uneori foarte grave : rupturi alveolare, vasculare sau ale pleurei. Accidentul este cu atat mai grav cu cat blocarea expiratiei a survenit mai aproape de suprafata, unde variatiile de volum sunt mai mari. Acest accident este unul dintre cele mai grave, deoarece in afara manifestarilor directe exista pericolul injectarii de gaz in sistemul circulator, prin rupturi, cauzand embolii fatale. Evitarea aparitiei suprapresiunii pulmonare se face controland in permanenta libera expiratie in timpul urcarii la suprafata.

SUPRASATURATIA

este un fenomen fizic caracteristic perioadei de decompresie, dupa orice tip de scufundare, functie de perioada de saturatie a tesuturilor. Se spune despre un tesut ca este in suprasaturatie cand tensiunea gazului inert dizolvat in tesutul respectiv este mai mare decat presiunea aceluiasi gaz din amestecul respirator. In timpul decompresiei, tesuturile corpului se gasesc in stare de suprasaturatie. Presiunea partiala a gazului inert dizolvat fiind mai mare decat presiunea partiala a gazului inert inspirat, gazele incep sa iasa din tesuturi. Pentru a nu se produce bule, trebuie ca decompresia sa fie facuta in asa fel incat sa nu se depaseasca suprasaturatia critica exprimata fie printr-un gradient, fie printr-un raport (coeficient de saturatie), fie prin niste valori fixe de presiune ce nu trebuie depasite.

TABELA DE DECOMPRESIE

program conform caruia scafandrii executa urcarea la suprafata (revenirea la presiunea atmosferica ) in scopul evitarii accidentelor de decompresie.

TABELA TERAPEUTICA

program de efectuare a recompresiei si decompresiei, în functie de tipul accidentului de scufundare si de modul în care evoluează acesta în urma tratamentului aplicat.

TIMP DE LATENTA

perioada scursa intre debutul inhalarii oxigenului la o presiune partiala de peste 1,7 bari si declansarea crizei hiperoxice. Cu cat presiunea partiala a oxigenului este mai ridicata, timpul de latenta este mai scurt. Exista totodata o rezistenta individuala variabila la oxigenul hiperbar, in conditii standard de presiune. Acest fapt este deosebit de important in activitatile desfasurate la presiune , necesitand o selectionare atenta a viitorilor scafandri.

TOXICITATEA GAZELOR

proprietatea gazelor din amestecul respirator de a fi toxice in anumite conditii de presiune. Functie de componentele de baza ale amestecurilor respiratorii folosite in scufundare, intalnim o toxicitate a oxigenului, a azotului, a heliului, a dioxidului de carbon, etc.

TURELA (CLOPOTUL) DE SCUFUNDARE

recipient rezistent la presiunea interioara si exterioara, de forma cilindrica sau sferica, destinat sa transporte scafandrii la adancimea de lucru si sa-i readuca la suprafata, pastrand presiunea de la adancimea la care au fost.

URCAREA IN BALON

accident de scufundare caracteristic scafandrilor grei sau celor echipati in costum cu volum variabil, constand intr-o urcare rapida si necontrolata cauzata de umflarea excesiva a costumului. Accidentul este periculos atat prin riscul lovirii scafandrului de obiectele de la suprafata, cat si mai ales prin consecintele ruperii costumului sau ale decompresiei rapide. Cateodata manevrele reflexe ale celui accidentat pot conduce la alte situatii de accident. Prevenirea urcarii in balon se face respectand cu strictete instructiunile tehnice de scufundare, controland in permanenta atat admisia aerului in  costum cat si evacuarea lui.